Zilele trecute am vazut la televizor un film cu schitele marelui noastru dramaturg I.L. Caragiale. I-am regasit acolo pe cei din societatea de astazi, parca timpul a ramas acelasi. Azi se fac 160 de ani de cand distinsul dramaturg s-a nascut si ne-a daruit cel mai de pret lucru din literatura poporului nostru.
In 1912 Barbu Stefanescu Delavrancea, la moartea lui Caragiale spunea:
"Caragiale n-a murit
Caragiale nu poate sa moara ...
Ostenit de atata zbucium, doarme cu fata in sus... incet sa nu-l desteptam... desprins din unda divina, oprit o clipa intre noi, geniu reversibil, se intoarce in splendorile misterelor de unde ne vor veni geniile.... "
Nu pot decat sa-l aprob si sa ma bucur ca noi ca si romani am avut un asa dramaturg si ca opera sa dainuie in timp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu